Nași de cununie: ce vi se cere și ce aveți de făcut

Ce înseamnă, de fapt, să fii naș de cununie

Nu e un rol decorativ și nici o funcție de o zi. Pr. Andrei Atudori o formulează tăios, într-un răspuns de pe Doxologia: „Nașii de cununie nu sunt o simplă «tradiție» ce trebuie de respectată sau care poate să nu fie respectată. Nașii de cununie sunt o «instituție»!" Iar despre raportul cu părinții mirilor, tot el precizează că nașii nu îi înlocuiesc pe părinți, ci îi completează.

Arhim. Petroniu Marin explică de ce nu se poate fără ei: „Naşii de cununie sunt de absolută trebuinţă, pentru că ei sunt martori la această Sfântă Taină şi părinţi spirituali ai celor cununaţi." Aceeași idee, în ghidul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, semnat de Protos. Rafael Vintilă: „Nașii nu au doar un rol formal, ci devin părinți spirituali ai mirilor."

Dacă vi s-a propus nășia și vă întrebați ce presupune ziua în sine — actele, rânduiala, unde se poate oficia — totul e în ghidul despre cununia religioasă.

Cine poate fi naș de cununie: condiția în plus față de botez

La botez se cere ca nașul să fie ortodox și cu viață morală. La cununie apare o condiție care nu există la botez. Pr. Grigore Alexandru Meșteroaie, în Ziarul Lumina: „cei ce doresc să fie naşi de Cununie, obligatoriu vor fi căsătoriţi după toată rânduiala, pentru ca nu cumva înţelesul sublim al Cununiei să fie înţeles doar din prisme strict economice, financiare sau a unor relaţii strict sociale."

Formularea completă a condițiilor vine de la Pr. Prof. Costel Bulgaru, într-un volum al Arhiepiscopiei Dunării de Jos republicat pe Doxologia:

„În primul rând, ei trebuie să fie ortodocși, să cunoască bine credința ortodoxă, Crezul, Catehismul Ortodox, Sfânta Scriptură și să meargă regulat la Biserică. Pe de altă parte, se recomandă ca nașii să fie mai în vârstă decât mirii […] cât privește persoanele care pot să îndeplinească calitatea de nași, acestea pot fi rude apropiate: frați, surori, veri și cumnați. Părinții nu pot fi nașii propriilor copii și, de asemenea, călugării nu pot îndeplini această calitate."

Tot el adaugă filtrul moral: „nașii trebuie să fie cununați și să aibă o viață morală exemplară. Nu pot fi nași cei ce trăiesc în concubinaj, în desfrânare, cei ce nu vor să aibă și să crească copii, cei bețivi, divorțați și cu nume rău în societate." Arhim. Ioanichie Bălan spune același lucru mai scurt: „Nu pot fi naşi de cununie cei necununaţi, cei divorţaţi, cei de altă religie, cei necredincioşi şi răi."

Iar Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei formulează instituțional: „Nașii mirilor trebuie să fie creștini ortodocși cununați, buni, iubitori de Biserică, capabili să învețe și să povățuiască pe calea cea bună a dreptei credinţe pe finii lor."

Nași de cununie necununați sau căsătoriți doar civil: se poate?

Răspunsul surselor bisericești e fără portiță. Pr. Andrei Atudori, întrebat exact asta:

„dacă prietenul tău nu este cununat religios adică dacă nu a primit Taina Sfintei Cununii, NU poate cununa pe nimeni. Rânduiala Bisericii noastre spune clar că nașii de cununie trebuie să fie de credință ortodoxă și să fi primit Taina Sfintei Cununii."

Majusculele de la „NU" sunt în textul original. Într-un alt răspuns, același preot rezumă la două condiții: „1) nașii de cununie trebuie să fie ortodocși; 2) nașii de cununie trebuie să fie cununați."

Trei situații se confundă des, așa că merită separate:

• Concubinaj — exclus explicit de surse: „Nu pot fi nași cei ce trăiesc în concubinaj" (Bulgaru).
• Căsătoriți doar civil — din formulările de mai sus rezultă că nu e suficient, fiindcă se cere primirea Tainei, nu actul de la primărie. Sursele nu tratează cazul cu acest cuvânt; e deducția noastră din felul în care e formulată condiția.
• Necăsătorit, singur — nu am găsit un răspuns dedicat pe surse bisericești. Îl lăsăm ca întrebare pentru parohie, nu îl completăm noi.

Un lucru de care să vă feriți: pe bloguri și în presă circulă ideea că nașii necununați ar primi o „dispensă", cu condiția să se cunune în anul următor. Am căutat-o pe surse bisericești și nu am găsit-o nicăieri. Dacă vi se spune asta, cereți sursa.

Iar dacă situația voastră e mai complicată — de pildă divorț civil, cu cununia religioasă nedesfăcută — Arhim. Mihail Daniliuc răspunde nuanțat și trimite decizia la duhovnic: „Familia care cunună trebuie să constituie pentru nou temeluita familie model din toate punctele de vedere."

Câți nași de cununie? Ce spun sursele despre număr

Întrebat direct despre nunțile cu mai multe perechi de nași, Pr. Aurel Goraș, protopop de Câmpulung Moldovenesc, răspunde în Ziarul Lumina:

„la nuntă trebuie să fie cel puţin doi martori. Sunt zone unde tradiţia locului a impus prezenţa unei singure perechi de naşi, soţ şi soţie, dar sunt şi locuri, cum ar fi şi cele din Bucovina, unde tradiţia a împământenit prezenţa mai multor perechi de naşi. […] Cred că mai important decât numărul este, repet, ca naşii să îndeplinească criteriile morale de năşie."

Din răspunsul lui rezultă că mai multe perechi țin de tradiția locului, nu de o abatere pe care ar sancționa-o rânduiala. Ce critică Goraș e altceva: „Mai grave sunt situaţiile unde aşa-zisa tradiţie a prezenţei mai multor naşi a fost bagatelizată, şi ajunzi să vezi zeci de naşi […]" Pr. Andrei Atudori recomandă, ca practică: „Îți recomand să aveți o singură pereche de nași." — recomandare pastorală, nu normă.

Există și un argument practic împotriva perechilor multiple, iar el privește generația următoare. Pr. Prof. Dr. Constantin Leonte îl formulează așa: „Nu este bine să fie mai mulţi naşi de Botez (sau de Cununie). Copiii lor nu au voie să se căsătorească unii cu alţii, deoarece prin Sfintele Taine ei se înrudesc unii cu alţii." Cu cât sunt mai multe perechi, cu atât se leagă spiritual mai multe familii — iar peste douăzeci de ani cineva va trebui să țină minte cine cu cine se înrudește.

Ce faceți, concret, în timpul slujbei

Rolul e mai concret decât pare. Pr. Prof. Costel Bulgaru îl descrie complet:

„Aceștia asistă pe finii lor la Logodnă și la Cununie, implicându-se și participând activ la săvârșirea acestor două slujbe, îndeplinind împreună cu preotul anumite gesturi sau acte liturgice, între care punerea inelelor în degetele mirilor, la Logodnă, și punerea și luarea cununiilor de pe capetele mirilor, la Cununie. De asemenea, ei țin lumânările, de o parte și de alta a mirilor, nașul în partea dreaptă a mirelui și nașa în partea stângă a miresei."

Mitropolia Germaniei descrie același gest: „ei pun mâna pe cununii, atât atunci când sunt puse pe capul mirilor, cât și atunci când sunt luate." Iar despre intrarea în biserică, Grigore Meșteroaie precizează o rânduială pe care puțini o știu: „naşul – alături de mireasă, iar naşa – alături de mire", pentru că nașii devin părinții spirituali ai mirilor.

Din culise: ce vedem la cununiile pe care le filmăm

La cununiile pe care le filmăm în Iași, tiparul se repetă. Cel mai des, nașii nu știu unde să stea până îi așază preotul — și nu știu ce au de făcut practic: pusul inelelor, ținut cununia când o pune preotul, ținut lumânările, ținut cununia înainte de înconjurarea mesei.

Un detaliu care se uită des: preotul ar trebui să știe numele nașilor, pentru că sunt pomeniți în timpul slujbei. Spuneți-i-le din timp, nu în ușa bisericii.

Traseul lumânărilor, așa cum îl vedem noi: cavalerii de onoare le aduc până la biserică, preotul le aprinde și le dă — teoretic, aceasta e rânduiala — nașii le țin în timpul slujbei, iar după aceea lumânările ajung de obicei la local, pe masa de prezidiu a mirilor. Sursele bisericești sunt împărțite pe acest punct — Bulgaru scrie că nașii țin lumânările, iar Meșteroaie spune că lumânările sunt ținute „de cavalerii de onoare, iar, în unele regiuni ale ţării, chiar de naşi". În practica din Iași, cele două nu se contrazic: unii le aduc, alții le țin.

Și un sfat foarte prozaic: hidratați-vă. Vara, în biserică, e cald — cu tot costumul pe voi. E un lucru banal, dar îl vedem cum se simte pe fețe spre finalul slujbei.

Ce cumpără nașii la nuntă și ce se aduce la biserică

Aici trebuie spus limpede: niciuna dintre sursele bisericești pe care le-am consultat nu stabilește ce cumpără nașii. Grigore Meșteroaie enumeră ce se prezintă la biserică — „Certificatul de căsătorie civilă al mirilor […]; două lumânări de ceară curată […]; inelele de logodnă; vin şi pişcoturi" — dar formulează la comun: „ce anume vor prezenta mirii sau naşii". Ghidul Arhiepiscopiei Argeșului listează aceleași obiecte sub formula „Se cer:", fără să spună cine le aduce.

Partea practică — ce se cumpără de fapt, cine plătește ce și cât se dă în 2026 — am desfășurat-o separat, cu observațiile de la nunțile filmate, în ghidul despre ce cumpără și cât dau nașii la nuntă. Dacă unul dintre miri e catolic, cerința despre nași e alta de fiecare parte — comparația e în ghidul căsătoriei mixte.

Cu alte cuvinte: împărțirea „nașii iau lumânările, mirii iau restul" e cutumă de familie, nu canon pe care l-ați încălca. Se stabilește într-o discuție, nu se citește într-o carte. Cât despre partea financiară — cât dau nașii, ce preiau din costurile serii — e altă discuție, pe care am detaliat-o în ghidul despre darul la nuntă.

Obligațiile nașilor după nuntă: ce rămâne

Nășia nu se termină la ieșirea din biserică. Mitropolia Germaniei o spune practic: „Naşii sunt primii care intervin atunci când apar neînţelegeri în familie pentru a salva unitatea şi trăinicia ei." Iar Arhim. Ioanichie Bălan recomandă chiar apropierea geografică: nașii „să locuiască cât mai aproape de finii pe care îi cunună, ca să-i poată mai bine supraveghea duhovniceşte".

Nașii nu se schimbă. Întrebat de cineva care nu mai vorbea cu nașii la un an după nuntă, Pr. Andrei Atudori răspunde scurt: „nașii de cununie (și nici de botez) nu se pot schimba. Nu există nici o astfel de slujbă."

Un mit de aruncat: ideea că, dacă îți cununi sora, îți destrami propria căsnicie. Tot Pr. Atudori: „Ceea ce ați auzit «din bătrâni» legat de aceasta este o superstiție. Căsătoriile se destramă acolo unde nu este credință, nu este iubire, nu este respect și altele asemenea lor."

De ce diferă regulile de la o parohie la alta

Există un răspuns, și vine de la un ierarh. Ep. Petru Pruteanu, într-un studiu din mai 2026:

„«nașii de cununie» […] sunt un obicei popular local (inexistent la majoritatea popoarelor ortodoxe) și nu sunt menționați în canoanele bisericești, nefiind niciodată o preocupare a dreptului canonic."

Nu e o invitație să tratați nășia ușor — celelalte surse citate mai sus sunt limpezi despre seriozitatea ei. E explicația pentru care practica variază: acolo unde nu există canon, rămâne tradiția locului și cuvântul preotului.

Tot Pruteanu trage și consecințele pentru rudenia spirituală, cu o nuanță în interiorul aceleiași fraze. O restricție rămâne fermă: chiar rămași văduvi, nașul și fina (sau nașa și finul) nu se pot căsători între ei. În privința generației următoare — copiii nașilor și copiii finilor — el scrie că principiul s-ar aplica la fel, dar adaugă imediat că „tocmai din lipsa reglementărilor canonice, o astfel de căsătorie se poate permite cu binecuvântarea ierarhului locului". Deci: regulă în principiu, dezlegare posibilă în practică, la episcopie.

Nășia de cununie nu obligă la nășia de botez

Nu. Pr. Andrei Atudori: „nu există vreo rânduială bisericească în care să se spună că nașii de cununie trebuie să fie și nașii de botez ai copiilor finilor lor. Pot fi sau nu!" Tot el precizează că, acolo unde obiceiul e puternic, e vorba de o tradiție locală, care poate fi sau nu respectată, fără urmări asupra Tainei Botezului.

Dacă vi se propune și botezul, condițiile sunt altele decât la cununie — le-am detaliat separat în ghidul pentru nașii de botez.

Întrebări frecvente

Pot fi naș de cununie dacă nu sunt cununat religios?

Nu, potrivit surselor bisericești. Pr. Andrei Atudori răspunde direct: „dacă nu a primit Taina Sfintei Cununii, NU poate cununa pe nimeni". Cele două condiții de bază pe care le rezumă tot el sunt ca nașii să fie ortodocși și să fie cununați. Situațiile particulare se lămuresc cu preotul parohiei unde se face cununia.

Câți nași de cununie trebuie să fie?

În sursele consultate nu apare o cifră obligatorie. Cerința de bază e de minimum doi martori, iar numărul perechilor ține de tradiția locului: în unele zone e o singură pereche, în altele — în Bucovina, de pildă — mai multe. Pr. Aurel Goraș spune că „mai important decât numărul este […] ca naşii să îndeplinească criteriile morale de năşie".

Ce fac nașii în timpul slujbei de cununie?

Pun inelele în degetele mirilor la logodnă și ating cununiile atât când sunt puse pe capetele mirilor, cât și când sunt luate. Despre lumânări sursele bisericești sunt împărțite — unele le dau în grija nașilor, altele a cavalerilor de onoare. Din ce vedem la cununiile filmate în Iași, cel mai des nașii nu știu unde să stea până îi așază preotul — merită întrebat dinainte.

Ce trebuie să cumpere nașii de cununie?

Niciuna dintre sursele bisericești consultate nu stabilește asta. Listele publicate enumeră ce se aduce la biserică — certificatul de căsătorie civilă, lumânările, inelele, vin și pișcoturi — dar la comun, „mirii sau nașii". Împărțirea concretă e cutumă de familie și se stabilește într-o discuție.

Se pot schimba nașii de cununie?

Nu. „Nașii de cununie (și nici de botez) nu se pot schimba. Nu există nici o astfel de slujbă", răspunde Pr. Andrei Atudori cuiva care nu mai vorbea cu nașii la un an după nuntă. Legătura rămâne, chiar dacă relația se răcește.

Nașii de cununie trebuie să fie și nașii de botez ai copilului?

Nu. Pr. Andrei Atudori e explicit: nu există rânduială bisericească în acest sens, iar acolo unde obiceiul e puternic, e tradiție locală, nu regulă. Părinții pot alege aceeași pereche sau alta, fără ca botezul să fie afectat.

Sursele acestui ghid

Toate afirmațiile de mai sus se sprijină pe sursele următoare, deschise și citite în august 2026. Ce nu am găsit publicat — lista de cumpărături a nașilor, „dispensa" pentru nașii necununați, situația nașilor care divorțează după cununie — am spus explicit în text, în loc să completăm din auzite.

• Pr. Andrei Atudori — Cineva poate fi naș de cununie dacă nu este cununat? (Doxologia, 2015): condiția cununiei religioase.
• Pr. Andrei Atudori — Două persoane de alte religii și necununate îmi pot fi nași? (2016): cele două reguli esențiale, recomandarea unei singure perechi.
• Pr. Andrei Atudori — Este posibilă cununia religioasă fără nași? (2018): nășia ca „instituție".
• Pr. Andrei Atudori — Îmi pot schimba nașii de cununie? (2015) și Pot fi nașă de cununie pentru sora mea? (2016): schimbarea nașilor, superstiția cu sora.
• Pr. Andrei Atudori — Nașii de cununie trebuie să fie nașii de botez? (2016).
• Pr. Prof. Costel Bulgaru — Rolul și semnificația nașilor în Taina Sfintei Cununii (volum al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, 2011, republicat pe Doxologia): condițiile și rolul liturgic complet.
• Arhim. Ioanichie Bălan — Principalele datorii ale nașilor de cununie (Călăuză ortodoxă în familie și societate, 2010).
• Pr. Grigore Alexandru Meșteroaie — Cine poate fi naș de botez sau de cununie (Ziarul Lumina, 2010): condiția căsătoriei „după toată rânduiala".
• Grigore Meșteroaie — Taina Cununiei, aspecte practice (Ziarul Lumina, 2009): intrarea în biserică, ce se prezintă la slujbă.
• Pr. Aurel Goraș — interviu despre autoritatea nașilor (Ziarul Lumina, 2013): numărul perechilor de nași, minimul de doi martori.
• Ep. Petru Pruteanu — Înrudirea spirituală prin Botez și Cununie (2026): lipsa temeiului canonic, impedimentele de rudenie.
• Protos. Rafael Vintilă — Ghid pentru miri și nași (Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, 2025).
• Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei — Cununia: condițiile nașilor, gestul cununiilor, rolul de după.
• Pr. Prof. Dr. Constantin Leonte — Cine poate fi naș și în ce condiții (Doxologia): de ce nu e bine să fie mai multe perechi de nași.
• Arhim. Petroniu Marin — E obligatoriu să ai nași de cununie? (2017) și Arhim. Mihail Daniliuc — Putem fi nași dacă am divorțat? (2017).

Nășia se acceptă într-o conversație de cinci minute și se poartă apoi toată viața. Întrebați parohia ce cere concret, lămuriți-vă condiția cununiei religioase înainte să spuneți da, iar dacă mirii caută pe cineva care să le documenteze ziua, ne găsiți pe pagina de servicii.