(Jurnal) — Ghiduri Memory Makers · Iași

Nași de botez: ce vi se cere înainte să acceptați

4 august 2026· 15 min de citit· de Georgiana & Iustin
Bărbat ridicând un prunc deasupra capului, lângă o femeie și un băiat, într-o curte cu salcie
Pe scurt

Tradiția canonică cere un singur naș, de același sex cu cel botezat: „în cazul unui băiat se ia ca naș un bărbat, iar în cazul unei fetițe – o femeie" (Ep. Petru Pruteanu). O normă disciplinară a Patriarhiei cere însă nași „credincioși ortodocși căsătoriți (bărbat și femeie)" — deci cele două nu se adună, ci trag în direcții diferite, iar parohia decide care se aplică. Nașul rostește Crezul în numele copilului, așa că trebuie să-l știe pe de rost, și se spovedește înainte. În sursele citate aici nu am găsit nicio regulă despre cine cumpără obiectele de botez. Nașul, odată ales, nu se mai poate schimba.

Ce înseamnă, de fapt, să fii naș

Nașul este părinte duhovnicesc al copilului, nu invitat cu rol decorativ. Protos. Rafael Vintilă o spune direct, în catehismul publicat de Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului: „Nașul sau nașii sunt părinți duhovnicești, nu doar martori. Ei trebuie să fie ortodocși, spovediți, cunoscători ai Crezului, pregătiți sufletește, pentru a-l crește pe fin în și pentru Hristos."

Ep. Petru Pruteanu, într-un ghid pentru părinți și nași, taie scurt confuzia cea mai frecventă:

„Nașii de botez nu sunt sponsori ai copilului, ci sunt reprezentanții Bisericii și ai preotului în familia copilului!"

Sf. Ioan Gură de Aur, citat în studiul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, spune că „obișnuim să-i numim pe nași părinți duhovnicești", și adaugă avertismentul: „Învățați și voi, nașilor, că dacă veți fi delăsători, nu mică va fi primejdia." Ziua botezului se organizează în câteva săptămâni, iar pașii ei sunt în ghidul despre organizarea botezului. Ce urmează după ea ține ani.

Ce condiții vi se cer ca să puteți fi naș

Condițiile pe care le repetă majoritatea surselor consultate aici sunt șase, iar prima e și cea mai simplă: să fiți ortodocși. Pr. Andrei Atudori le rezumă astfel: „nașul/nașii de botez trebuie să fie majori, creștini ortodocși și să aibă o viață morală."

  • Ortodox, botezat — Pr. Prof. Dr. Constantin Leonte, pe portalul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei: nu poate fi naș „cel care este de altă credință sau este ateu".
  • Major — „nașul/nașii de botez trebuie să fie majori" (Pr. Andrei Atudori). Ene Braniște, citat de Pr. Leonte în același răspuns, cere nași „în vârstă (adică nu prunc sau copil)".
  • Nu în concubinaj — „Nu poate fi naș cel care trăiește necununat" (Leonte).
  • Știe Crezul și îl rostește în numele celui botezat (Ene Braniște, citat de Leonte).
  • Spovedit înainte — Pr. Andrei Atudori le scrie nașilor că e bine să se spovedească înaintea botezului.
  • Nu părinte al copilului, nu monah — nu pot fi nași părinții copilului și nici monahii (Ene Braniște, citat de Leonte).

Sf. Simeon al Tesalonicului rezumă toate cele de mai sus într-o singură propoziție: „Se cuvine ca nașul celui ce se botează să fie ortodox și cucernic" (Tratat asupra tuturor dogmelor, cap. 62, în citarea Doxologia). Răspunsul integral al Pr. Leonte e pe Doxologia, la întrebarea cine poate fi naș de botez.

„Necununat" nu înseamnă „necăsătorit"

Ep. Petru Pruteanu formulează condiția în ghidul său pentru părinți și nași: „în mod normal, nu pot fi admiși la Tainele Bisericii părinții sau nașii care trăiesc necununați sau continuă să săvârșească păcate grave, incompatibile cu statutul de creștin ortodox".

Interdicția vizează conviețuirea fără cununie, nu starea de om singur: cine nu conviețuiește cu nimeni nu intră sub ea. Un cuplu care locuiește împreună fără cununie religioasă intră; de aici rezultă că nu poate boteza împreună.

Norma canonică și norma disciplinară nu spun același lucru

Tradiția canonică vorbește despre un singur naș; o normă disciplinară a Patriarhiei vorbește despre un cuplu căsătorit. Cele două nu se adună, ci se restrâng reciproc. Care dintre ele se aplică depinde de parohia unde se face botezul.

Norma disciplinară e art. 29 din Regulamentul autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române: nașii de botez „trebuie să fie credincioși ortodocși căsătoriți (bărbat și femeie)", prezintă certificatele de botez și de cununie, iar „nu este indicat să fie mai multe familii de nași la botez". O găsiți citată în studiul Pr. Laurențiu Nicolae Stamatin, publicat de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.

CriteriuTradiția canonicăNorma disciplinară (art. 29, Regulament BOR)
Câți nași„un singur naș" (Leonte, Pruteanu)o familie de nași; „nu este indicat să fie mai multe familii"
Ce sex„de același sex cu cel botezat"„bărbat și femeie"
Stare civilănu e criteriu în sine; concubinajul e exclus„credincioși ortodocși căsătoriți"
Acte cerutenu se cer în tradiția liturgicăcertificatele de botez și de cununie

Dincolo de regulament, Pr. Grigore Alexandru Meșteroaie, în Ziarul Lumina, cere pentru botez ca „persoana doritoare trebuie să fie de credință ortodoxă cu o viață autentică de credincios practicant", iar cerința explicită de căsătorie o formulează separat, pentru cununie: „cei ce doresc să fie nași de Cununie, obligatoriu vor fi căsătoriți după toată rânduiala". După observația noastră, de la botezurile pe care le fotografiem, formula obișnuită în România rămâne totuși cuplul naș și nașă. Merită lămurit înainte de a accepta, nu după ce s-au tipărit invitațiile.

Câți nași trebuie și de ce sex

Regula de bază e un singur naș, de același sex cu cel botezat. Pr. Constantin Leonte scrie că „De regulă, pentru fiecare candidat la Botez se cere un singur naș", iar Ep. Petru Pruteanu o reia în 2026: „Conform tradiției ortodoxe, în cazul botezului pruncilor și al copiilor minori, aceștia trebuie să aibă un singur naș, de același sex cu cel botezat."

Practica admite și doi. Tot Pruteanu scria în 2012 că „La modul practic, părinții trebuie să aleagă unul sau cel mult doi nași", iar norma disciplinară citată mai sus adaugă că „nu este indicat să fie mai multe familii de nași la botez". Ce nu se poate deloc e absența lor: „Nu se poate face botezul fără nași. Nașii trebuie să fie prezenți", scrie Pr. Andrei Atudori, iar „nimeni nu le poate «ține locul» și slujba nu se poate face fără ei". Dacă în ziua respectivă nu ajungeți, anunțați părinții și preotul; nu trimiteți pe altcineva.

Mitul sexului opus

Circulă des varianta că fetițele ar fi ținute de naș, iar băieții de nașă. În sursele bisericești citate aici, regula e exact inversă. Ep. Petru Pruteanu o formulează fără loc de interpretare în articolul despre când și cum putem boteza copiii: „în cazul unui băiat se ia ca naș un bărbat, iar în cazul unei fetițe – o femeie". La fel cere și Ene Braniște, citat de Pr. Leonte: naș „de același sex cu cel ce se botează".

Practica descrisă de Pr. Andrei Atudori merge în același sens, și e simetrică: „de va fi copilul băiat să fie purtat în brațe de naș, iar, de va fi fată, să fie ținută în brațe de către nașă". Celălalt naș ține lumânarea și se ocupă de dezbrăcarea și îmbrăcarea celui mic. Dacă cineva vă spune altceva, cereți sursa.

Nașii de cununie nu sunt automat nașii de botez

Nicio rânduială bisericească nu cere ca nașii de cununie să fie și nașii de botez. Pr. Andrei Atudori o spune direct: „Nu este obligatoriu sau, mai bine zis, nu există vreo rânduială bisericească în care să se spună că nașii de cununie trebuie să fie și nașii de botez ai copiilor finilor lor."

Ep. Petru Pruteanu descrie același lucru din perspectiva părinților: ei aleg unul sau doi nași care să fie buni creștini ortodocși, iar într-o notă a aceluiași ghid precizează că nașii de cununie ai părinților nu devin automat și nașii de botez ai copilului. Criteriul rămâne credința și viața, nu continuitatea unei relații de familie.

În practică, mulți părinți își cheamă nașii de cununie și la botezul copilului, din recunoștință. E o cutumă respectabilă, care devine problemă doar când e prezentată ca obligație. Dacă sunteți nași de cununie și vi se propune și botezul, aveți dreptul să cântăriți separat. Iar dacă drumul e invers — vi se propune nășia la o cununie — condițiile sunt altele decât la botez și le-am strâns în ghidul despre nașii de cununie, iar actele și rânduiala slujbei în cel despre cununia religioasă.

Ce face nașul în biserică, pas cu pas

Nașul rostește lepădările de satana, rostește Crezul în numele pruncului, îl ține în brațe la momentele-cheie și îl primește în pânza albă după afundare. Restul, adică lumânarea, hainele și mișcarea prin biserică, se împarte între nași și se stabilește dinainte cu preotul.

  1. Lepădările de satana. Protos. Rafael Vintilă, în același catehism, descrie rânduiala: se rostesc de trei ori, cu fața spre apus, „personal de adult sau de naș în cazul pruncilor".
  2. Crezul, după întoarcerea cu fața spre răsărit. Studiul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților rezumă: „Esențial, nașii rostesc Crezul (Simbolul de credință niceo-constantinopolitan)".
  3. Ținerea pruncului în brațe. Pr. Andrei Atudori îi cere nașului să țină copilul „cel puțin la citirea lepădărilor, la rostirea Crezului, atunci când este scos din cristelniță și când este împărtășit".
  4. Primirea pruncului în pânza albă după afundare — numită crijmă.

De aceea Crezul nu e o formalitate: e singurul lucru din rol pe care îl rostiți chiar voi, cu voce tare, în numele altcuiva. Rânduiala completă a slujbei, cu pașii preotului, e în ghidul despre pașii zilei de botez.

Ce cumpără nașii, de fapt

În sursele bisericești citate aici nu am găsit nicio regulă despre cine cumpără ce. Ele publică lista obiectelor aduse la biserică, nu repartiția lor pe portofele. Împărțirea „nașii iau X, părinții iau Y" e cutumă și se stabilește în familie, nu canon pe care l-ați încălca.

În practică, nașii aduc de regulă lumânarea, crijma, hainele albe și cruciulița — cutumă, nu canon, iar familia poate împărți altfel:

  • Lumânarea de botez — o ține unul dintre nași în timpul slujbei.
  • Crijma — pânza albă în care primiți pruncul din cristelniță.
  • Hainele albe noi și cruciulița — se îmbracă după afundare.

Lista completă e publicată de Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei și o găsiți detaliată în ghidul despre ce se aduce la biserică. Un singur detaliu merită scos în față aici, fiindcă apare des ca obligatoriu în listele de cumpărături: aceeași sursă precizează că „săpunul nu este obligatoriu".

Se scrie „crijmă", nu „crâșmă"

Pânza albă în care primiți pruncul se numește crijmă — forma din DEX, definită drept „bucată de pânză nouă în care nașa înfășoară copilul la botez, după ce este scos din cristelniță". Variantele atestate sunt crișmă, crujmă, crușmă și crâjmă, iar etimologia trimite la ucraineanul krijmo și la slavonul križma. Definiția completă e pe dexonline, la intrarea „crijmă".

„Crâșmă" e alt cuvânt, cu altă etimologie: dexonline îl trimite la cârciumă. Confuzia e frecventă în listele de cumpărături, dar nu schimbă nimic din ce aduceți.

Cum se pregătește nașul înainte

Trei lucruri, în ordinea asta: spovedania, Crezul învățat pe de rost și, unde se cere, cateheza. Pr. Andrei Atudori le scrie nașilor că e bine să se spovedească înainte de botez și că trebuie să știe Crezul, fiindcă îl rostesc în numele copilului.

Ep. Petru Pruteanu formulează cerința fără portiță, în ghidul citat mai sus: „este obligatorie cunoașterea pe de rost și fără greșeli a Simbolului de Credință (Crezul) și a rugăciunii «Tatăl nostru»". Dacă nu îl știți, aveți timp să-l învățați; e singura parte din rol care se rezolvă cu exercițiu.

În unele jurisdicții se adaugă cateheza obligatorie. Mitropolitul Serafim a dat în 2023 o dispoziție care privește explicit un teritoriu anume: „În nici o parohie din Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei și Luxemburgului să nu se oficieze Taina Botezului și Taina Cununiei fără să fi avut loc în prealabil cel puțin câteva ședințe de cateheză a părinților și nașilor […], precum și spovedania lor". Nu e regulă generală, dar arată o direcție — merită lămurit dacă se cere și la voi.

Ce urmează după botez: răspunderea pe termen lung

Răspunderea nașului nu se termină la ieșirea din biserică. Ziarul Lumina îl numește „garantul finului său înaintea lui Dumnezeu în legătură cu creșterea sa spirituală", cu obligații concrete: „frecventarea Bisericii, împărtășirea deasă cu Sfintele Taine până la șapte ani". Iar „exemplul personal al nașului va fi corolarul vieții noului creștin".

Două femei ținând în brațe câte un copil mic, portret alb-negru
Imagine ilustrativă din arhiva noastră.

Unele jurisdicții cer un angajament minim, verificabil. Aceeași dispoziție a Mitropolitului Serafim, din 2023, prevede că „după săvârșirea Tainei Botezului, părinții și nașii nou-botezatului se vor obliga să participe la cel puțin trei Sfinte Liturghii în cadrul cărora pruncul va primi Sfânta Împărtășanie". Scopul nu e prezența în sine, ci împărtășirea copilului.

Ce se întâmplă dacă nimeni nu face nimic e spus tot de Ep. Petru Pruteanu, în același ghid: „Dacă un copil botezat va rătăci de la credință sau se va rupe de Biserică, de starea lui vor răspunde la Judecata lui Dumnezeu atât părinții, cât și nașii." Întrebarea corectă, când vi se propune nășia, e dacă puteți fi prezenți în viața acestui copil mulți ani de acum înainte.

Se poate refuza? Se poate schimba nașul?

Da, se poate refuza, și e mai bine să refuzați decât să acceptați nepregătit. Nu, nașul nu se poate schimba după botez, fiindcă nu există slujbă pentru așa ceva.

Cei care se simt nepregătiți pentru a fi nași de botez, mai bine să refuze rugămintea de a fi naș.

Îndemnul îi aparține Ep. Petru Pruteanu, din același ghid, iar motivul e cel citat mai sus: la Judecată răspund și părinții, și nașii. Un refuz spus la timp, cu explicație, e mai onest decât o prezență decorativă lângă cristelniță. În privința schimbării, Pr. Andrei Atudori e categoric: „nașii de cununie (și nici de botez) nu se pot schimba. Nu există nici o astfel de slujbă."

Rudenia spirituală rămâne

Botezul creează rudenie spirituală, cu efecte concrete peste ani. În Biserica Ortodoxă Română, ea este impediment la căsătorie până la gradul III inclusiv. Pr. Andrei Atudori precizează că finul și copiii nașilor „devin rude spirituale de gradul al II-lea", adică „din punct de vedere duhovnicesc, cei doi sunt frați", și că pentru acest impediment „nu există nici un fel de dezlegare"; pentru un caz concret, răspunsul îl dă chiriarhul locului.

Ep. Petru Pruteanu descrie impedimente și între naș sau nașă și părintele copilului botezat, și între naș, ori soțul sau soția lui, și fin. Separat, Pr. Constantin Leonte răspunde direct la întrebarea dacă doi tineri care s-ar putea căsători mai târziu pot boteza împreună: „Nu, deoarece prin Sfintele Taine ei se înrudesc spiritual unii cu alții." Impedimentul privește căsătoria lor viitoare, nu nășia unui cuplu deja cununat; de aici rezultă că norma disciplinară poate cere nași căsătoriți fără să se contrazică. Dacă sunteți logodiți și vi se propune nășia în doi, întrebați preotul înainte de orice altceva.

Întrebări frecvente despre nașii de botez

Poate fi naș un om necăsătorit?

Sursele resping concubinajul, nu celibatul: „Nu poate fi naș cel care trăiește necununat" (Pr. Constantin Leonte). Norma disciplinară a Patriarhiei cere însă nași „credincioși ortodocși căsătoriți (bărbat și femeie)", deci cele două nu se suprapun. Regula aplicabilă e cea a parohiei unde se face botezul.

Nașul trebuie să fie de sex opus copilului?

Nu, invers: nașul se ia de același sex cu cel botezat, „în cazul unui băiat se ia ca naș un bărbat, iar în cazul unei fetițe – o femeie" (Ep. Petru Pruteanu). Practica descrisă de Pr. Andrei Atudori e simetrică: băiatul e purtat de naș, fata e ținută de nașă.

Pot fi nași un cuplu care urmează să se căsătorească?

Nu împreună. Pr. Constantin Leonte răspunde negativ la exact această întrebare: prin Sfintele Taine, cei doi nași se înrudesc spiritual între ei, iar asta îi oprește să se căsătorească ulterior. Un cuplu deja cununat nu e afectat. Lămuriți-o cu preotul înainte să acceptați amândoi.

Poate fi naș cineva de altă confesiune?

Nu. Pr. Constantin Leonte precizează că nu poate fi naș „cel care este de altă credință sau este ateu". Nașul rostește Crezul ortodox în numele copilului, deci condiția nu e formală. Nu pot fi nași nici părinții copilului, nici monahii.

Ce trebuie să cumpere nașii la botez?

În practică, nașii aduc de regulă lumânarea, crijma, hainele albe și cruciulița. E cutumă stabilită în familie, nu regulă bisericească: sursele publică lista obiectelor aduse la biserică, nu cine le plătește. Lista exactă v-o dă parohia, fiindcă diferă de la una la alta.

Ce se întâmplă dacă nașul nu poate ajunge în ziua botezului?

Slujba nu se poate face. „Nu se poate face botezul fără nași. Nașii trebuie să fie prezenți", scrie Pr. Andrei Atudori, iar „nimeni nu le poate «ține locul»". Dacă apare o urgență, anunțați părinții și preotul, ca data să fie mutată; nu trimiteți un înlocuitor.

Sursele acestui ghid

Afirmațiile din articol se sprijină pe sursele următoare, citite la sursă în august 2026. Ce nu s-a putut verifica nu a intrat în articol. Patru formulări sunt deducții sau observații proprii, marcate ca atare în text: că un cuplu aflat în concubinaj nu poate boteza împreună; că impedimentul dintre logodnici nu contrazice norma care cere nași căsătoriți; că formula obișnuită în România rămâne cuplul naș și nașă; și lista cu ce aduc de regulă nașii, care e cutumă, nu regulă bisericească.

Înainte să spuneți da

Nășia se decide într-o conversație de cinci minute și se poartă apoi ani întregi. Cereți parohiei condițiile ei, verificați dacă puteți fi prezenți și, dacă e cazul, spuneți nu la timp. Data, actele și programul zilei sunt în ghidul despre organizarea botezului. Dacă familia caută pe cineva care să fotografieze și să filmeze ziua, la Memory Makers avem pachete de botez cu prețuri publice și exemple din botezuri și nunți, în Iași și împrejurimi.

Rânduiala și cerințele practice pot diferi de la o parohie la alta.

Botez în Iași?
Povestiți-ne ziua voastră — vă răspundem cu drag.
Hai să ne cunoaștem
← Înapoi la Jurnal