„Cavaler de onoare”, spune DEX-ul, înseamnă „tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie”, și atât. Ce fac ei de fapt în ziua nunții, câți sunt și cine le plătește hainele nu scrie în dicționar, iar pe forumuri întrebarea care revine e ce au de făcut concret în ziua nunții. Am pus cap la cap dicționarul, descrierea lui Simion Florea Marian din 1890, rânduiala bisericii și ce vedem noi la nunțile din Iași.
Citatele din Marian vin din „Nunta la români” (1890) și sunt redate cu ortografia de azi; în citatele din presă am pus diacriticele acolo unde lipseau.
Ce fac cavalerii și domnișoarele de onoare la o nuntă
La nunțile din Iași la care lucrăm, cavalerii și domnișoarele de onoare nu au sarcini fixe: rostul lor e să fie lângă miri la pregătiri. Nu prea fac mare lucru și nu au responsabilități. Jurnalul le dă o listă mai lungă. Jurnalul scria în 2023 că domnișoarele „ajută la îmbrăcarea” miresei și au „buchete de flori, asemănătoare cu ale miresei”, iar cavalerii „se află în fruntea alaiului de nuntă spre casa mirelui, care este apoi bărbierit” și „sunt cei care organizează petrecerea burlacilor, un obicei împrumutat din cultura occidentală”.
Dicționarul îi ține la un rând: „tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie” pentru cavaler, „fată tânără care însoțește mireasa la cununie” pentru domnișoară. Un alt dicționar, NODEX, adaugă un cuvânt care deschide toată istoria: „cavaler de onoare [...] vornicel”.
Vorniceii și druștele: ce făceau strămoșii lor în 1890
Înainte să existe cavaleri și domnișoare de onoare, nunta din Moldova avea vornicei și druște, cu treburi precise. Marian scrie că „este datină ca atât mirele cât și mireasa să-și aleagă înainte de cununie câte doi sau și mulți feciori”, numiți vornicei în Moldova și Muntenia, vătăjei în Bucovina, chemători în Transilvania. Mirele își alegea „un frate și văr”, iar în lipsa lor „alți doi feciori, cari îi sunt ei mai plăcuți”. „Lucrul principal al vorniceilor este de-a pofti sau a chema pre oaspeți la nuntă, de-a conduce jocurile atât la mire, cât și la mireasă, de a primi și-a cinsti pre oaspeți și de a petrece pre tinerii încredințați la cununie și după cununie îndărăpt spre casă.”
În ajunul cununiei primeau însemnele: o ploscă cu vin sau rachiu, o năframă legată „cu cordele roșii, galbene și albastre” pe un băț și o floare de târg prinsă la cușmă, „de unde n-o mai leapădă până după nuntă”. Cel mai isteț dintre vorniceii mirelui era vornicelul-primar, cu „împuternicire de la mire și de la nunul cel mare, de-a răpi mireasa după cununie din mijlocul tineretului ce joacă și a o duce mirelui”. Răpirea aceasta, cu împuternicire de la mire și de la nun, e altceva decât furatul miresei de azi; revenim mai jos.
Druștele erau partea feminină a alaiului: „trebuie totdeauna să fie fete”, scrie Marian, și la o nuntă din Bucovina „trebuie să fie cel puțin patru druște și anume două la mire și două la mireasă”. Se alegeau dintre „surori sau vere”, cu „câteva zile sau săptămâni înainte de cununie”. Coseau năframele vorniceilor, o pieptănau și o găteau pe mireasă, iar la înhobotare nu îi lăsau pe vornicei s-o acopere cu hobotul „până ce nu capătă un dar”. Concluzia lui: „precum nici o nuntă mai aleasă și mai pompoasă nu se poate face în Bucovina fără de vornicei, așa nu se poate ea face nici fără de druște”.
| Rolul | În 1890, la Marian | La nunțile de azi din Iași |
|---|---|---|
| Cine | Vornicei: frați, veri sau prieteni ai mirelui și ai miresei; druște: surori sau vere, cel puțin patru | Cel mult 3–4 perechi; sunt și nunți fără |
| Ce fac | Cheamă oaspeții la nuntă, conduc jocurile, cinstesc oaspeții, petrec mirii la cununie; druștele o gătesc pe mireasă | Sunt prezenți la pregătiri; fără sarcini fixe |
| Semne | Băț cu năframă și cordele, floare la cușmă, ploscă | Rar, rochii într-o culoare aleasă de mireasă |
| Furatul miresei | Vornicelul-primar, cu împuternicire de la mire și de la nun | Rar; un grup de prieteni |
La biserică: cine ține lumânările
La cununie, lumânările le țin de obicei nașii, iar cavalerii de onoare le aduc până în biserică. Portalul Doxologia descrie rânduiala așa: nașii „țin lumânările, de o parte și de alta a mirilor, nașul în partea dreaptă a mirelui și nașa în partea stângă a miresei”. Așa era și acum trei sute de ani. Dimitrie Cantemir, în „Descrierea Moldovei”, scria despre miri: „Lângă dânșii stau nunii cu două făclii potrivite”.
De unde vine, atunci, ideea că lumânările sunt ale cavalerilor? Din drumul până la biserică. Preotul Dan Sandu, de la Iași, explică tot pe Doxologia: „Lumânările de cununie sunt aduse în biserică de către domnișorii de onoare, apoi date nașilor, care le țin aprinse pe parcursul desfășurării ceremoniei religioase.” Jurnalul amestecă cele două momente și scrie că lumânările „sunt ținute de o domnișoară și un cavaler de onoare în timpul slujbei”. Nici sursele bisericești nu spun toate la fel: preotul Grigore Meșteroaie scria în Ziarul Lumina că lumânările sunt ținute „de cavalerii de onoare, iar, în unele regiuni ale țării, chiar de nași”. Rânduiala cea mai des descrisă rămâne cea de pe Doxologia: cavalerii le aduc, nașii le țin.
Nicio sursă bisericească pe care am citit-o nu cere cavaleri și domnișoare de onoare. Toate cer nași, și îi iau în serios: întrebat dacă un naș poate fi înlocuit cu cineva „să țină lumânarea”, un preot de pe Doxologia răspunde că o consideră „greșită și departe de duhul Bisericii noastre”. Ce fac nașii la cununie, pas cu pas, am scris în ghidul despre nașii de cununie, iar slujba în sine, în cel despre cununia religioasă.
Câte perechi se aleg și cine plătește rochiile
Cel mult 3–4 perechi vedem la nunțile din Iași, iar rochiile și costumele asortate au devenit rare. Unele nunți nu au deloc. În ultima vreme n-am mai văzut alaiul „clasic”, cu domnișoare și cavaleri îmbrăcați la fel. Când domnișoarele au totuși rochii pe aceeași temă, fiecare își ia rochia ei, într-o culoare pe care o decide mireasa.
Jurnalul spune același lucru despre cine hotărăște: „rochiile domnișoarelor de onoare sunt stabilite de mireasă”, iar „hainele cavalerilor de onoare sunt alese de către mire”. Despre cine plătește nu scrie nicio sursă pe care am putut-o verifica, așa că nu inventăm o regulă. Un singur reper: într-un calcul al Ziarului de Iași din 2026 despre costul unei nunți, rochiile domnișoarelor de onoare sunt trecute la „cheltuieli conexe”, care „pornesc de la 3.000 de lei”, alături de invitații și mărturii. Dacă vreți ca fetele să-și ia singure rochia, spuneți-le culoarea devreme; ținuta se poartă ore întregi, „participând la ceremonie, fotografii și petrecere”, cum notează un ghid ieșean.
Numărul nu e fixat de nicio sursă de azi. Un alt dicționar, MDA2, vorbește de cavalerul care însoțește mirii „împreună cu o domnișoară de onoare”, deci în pereche, iar amintirile de sat din Ziarul de Iași pomenesc „cele două domnișoare de onoare”. Marian scria că în Bucovina trebuie cel puțin patru druște.
Cutia de propunere, discursul și furatul miresei la nunțile noastre
Din obiceiurile împrumutate, puține au prins la nunțile pe care le-am filmat. Cutia cu care mireasa își întreabă prietenele dacă vor să-i fie domnișoare de onoare am văzut-o doar la petrecerea burlăcițelor; la pregătiri n-a ajuns. Discursul cavalerului de onoare nu se face la nunțile noastre. Furatul miresei se mai face rar, iar când se face, o fură un grup de prieteni, cavaleri sau nu.
Că alaiul de cavaleri și domnișoare e un împrumut o spune și presa: „Altă tradiție cu origini anglo saxone este reprezentată de domnișoarele și cavalerii de onoare care-i însoțesc pe miri”, scria Alba24 în 2018, iar un ghid ieșean din 2017 îl punea printre „obiceiuri împrumutate”, cu „rochiile și costumele croite după același model”. Același ghid își amintea însă că „cavalerii și domnișoarele de onoare erau, în mod tradițional, vătăjei și druște”. Împrumutul s-a așezat pe un loc pe care nunta îl avea deja.
Furatul miresei arată cel mai bine schimbul. Etnologul Ovidiu Focșa, de la Muzeul Etnografic al Moldovei, spunea pentru BZI că „în tradiția populară nu există acest obicei” și că „furatul miresei este un joc, de fapt”. La Marian, în 1890, vornicelul-primar avea împuternicire „de-a răpi mireasa după cununie”, dar de la mire și de la nun, ca să i-o aducă mirelui. Jocul de azi, cu răscumpărare și prieteni, am scris pe larg în ghidul despre furatul miresei.
Un sfat de la noi: la pregătiri, cel mult două persoane
Dimineața nunții e momentul în care cavalerii și domnișoarele de onoare sunt lângă miri, și tot acolo se încurcă lucrurile. Sincer, de cele mai multe ori ne-ar plăcea ca mirii să se pregătească singuri sau cu cel mult două persoane lângă ei. Prea multe perechi încurcă la cadre și întârzie. Cum decurge dimineața, de la coafură la voal, am scris în ghidul despre gătitul miresei și bărbieritul mirelui.
Restul zilei merge de la sine: la biserică lumânările ajung la nași, iar seara urmează scoaterea voalului. Restul obiceiurilor din Moldova sunt în ghidul tradițiilor de nuntă.
Întrebări frecvente despre cavalerii și domnișoarele de onoare
Ce fac cavalerii de onoare la nuntă?
Îi însoțesc pe miri: sunt la pregătirile mirelui, după rânduiala descrisă pe Doxologia, aduc lumânările până la biserică, unde le predau nașilor. Sarcini fixe nu au, iar discurs nu țin.
Ce fac domnișoarele de onoare?
O însoțesc pe mireasă la pregătiri și la cununie. Strămoașele lor, druștele, o pieptănau și o găteau pe mireasă și nu îi lăsau pe vornicei să o acopere cu hobotul până nu primeau un dar.
Câți cavaleri și câte domnișoare de onoare se aleg?
Nicio regulă de azi nu fixează numărul. În Iași vedem cel mult 3–4 perechi, iar unele nunți nu au deloc. Marian scria, în 1890, că în Bucovina trebuie cel puțin patru druște: două la mire și două la mireasă.
Cine plătește rochiile domnișoarelor de onoare?
Regula nu există în nicio sursă pe care am verificat-o. La nunțile noastre, când domnișoarele au rochii pe aceeași temă, fiecare își ia rochia ei, într-o culoare aleasă de mireasă. Un calcul al Ziarului de Iași din 2026 trece rochiile domnișoarelor la cheltuielile conexe ale nunții.
Cavalerii de onoare țin lumânările la cununie?
De obicei nu. Pe Doxologia, lumânările le țin nașii, nașul în dreapta mirelui și nașa în stânga miresei, iar cavalerii le aduc până în biserică și le dau nașilor. Un preot citat de Ziarul Lumina scrie însă că le țin cavalerii, iar „în unele regiuni ale țării, chiar nașii”.
Trebuie cavaleri și domnișoare de onoare la nuntă?
Nu. Sursele bisericești cer doar nașii. Sunt un obicei împrumutat, care a luat locul vorniceilor și al druștelor de altădată. Există nunți fără ei.
Sursele acestui articol
Citatele vin din sursele de mai jos, deschise și verificate cuvânt cu cuvânt în octombrie 2026; diacriticele sunt redate în forma de azi. Observațiile despre nunțile din Iași sunt ale noastre, din interviul cu Iustin din 28 octombrie 2026.
- Simion Florea Marian, „Nunta la români” (1890), capitolul „Funcționarii”: nunii, p. 208; vorniceii, p. 215–218; druștele, p. 230–233.
- Doxologia, „Rolul și semnificația nașilor în Taina Sfintei Cununii” (Pr. Costel Bulgaru) și „Lumânările de cununie și semnificația lor” (Pr. Dan Sandu); răspunsul Pr. Andrei Atudori despre înlocuirea unui naș (2014).
- Ziarul Lumina, „Taina Cununiei: aspecte practice” (Pr. Grigore Alexandru Meșteroaie, 31 iulie 2009): lumânările ținute de cavaleri, în unele regiuni de nași.
- Dimitrie Cantemir, „Descrierea Moldovei”, partea a II-a, capitolul XVIII, despre logodne și nunți.
- dexonline: cavaler, domnișoară, vornicel, drușcă.
- Jurnalul, „Tradiții și obiceiuri de nuntă. Rolul cavalerilor și domnișoarelor de onoare” (25 iulie 2023); BZI, obiceiuri de nuntă pe regiuni (26 iulie 2017); Alba24 (18 august 2018).
- BZI, furatul miresei, cu etnologul Ovidiu Focșa (13 iulie 2022); Ziarul de Iași, costul unei nunți în 2026 (24 aprilie 2026); Ziarul de Iași, „Nunţile copilăriei” (26 mai 2021); BZI, rochiile domnișoarelor de onoare în 2026 (10 martie 2026).
Dacă nunta e a voastră
Filmăm și fotografiem toată ziua, de la pregătiri până la miezul nopții, cu sau fără alai de cavaleri. Prețul se vede pe loc în configuratorul de ofertă. Pentru dată, folosiți pagina de contact sau dați-ne un semn pe WhatsApp.